Iisus a răspuns şi i-a zis: "Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică."
(Ioan 4, 13-14)



EN
Home » Acoperamintele Sfantului Dimitrie cel Nou la biserica noastra

Acoperamintele Sfantului Dimitrie cel Nou la biserica noastra

În ziua de 2 februarie 2013, de praznicul Întâmpinării Domnului, am întâmpinat și noi cu multă emoție, în sunet de clopot, cu lumânari aprinse, cu tămâieri și Acatist ceva deosebit ce ne doream de mult însă nu îndrăzneam să ne gândim că vom avem așa de curând. Din mila lui Dumnezeu și cu sârguința tenace a unei credincioase din București, ceea ce mulți credeam aproape de imposibil, s-a împlinit. Au fost aduse în biserica noastră acoperămintele de pe moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul bisericii noastre și al românilor de pretutindeni. Acestea au fost oferite de la Catedrala Patriarhala din București, prin binecuvăntarea directă a Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Le-am așezat cu multă evlavie pe masa sfântului altar, unde, străjuite de lumina candelei, au stat până dumincă, 10 februarie, zi în care întăriți duhovnicește printr-o Sfântă Liturghie Arhierească urmată de o slujbă specială, le-am purtat în procesiune și le-am depus în biserică într-o raclă sfințită, pregătită în așa fel încât credincioșii să le poată cinsti cum se cuvine.
La acestă ceremonie înălțătoare am fost binecuvântați de coliturghisirea Înaltpreasfinției Sale Arhiepiscopul Nathaniel și a Părintelui Georgel Oanca, capelan cu grad de căpitan în armata americană, precum și de prezența a numeroși credincioși veniți să ne rugăm împreună. În seara precedentă, la Vecernia cu Litie, a participat și Părintele Bogdan Nichitean de la biserica Ioan Hozevitul din Denver.

Dar de ce sunt așa de importante aceste veșminte pentru noi? Cu ce ne pot ele ajuta?
Trebuie menționat de la bun început faptul că aceste acoperăminte nu au putere prin ele însele. A crede așa ceva ar însemna să picăm în idolatrie. Ca și în cazul icoanelor sau a sfintelor moaște, puterea este a lui Dumnezeu prin sfinții Săi, oameni care prin dovada iubirii lor față de Dumnezeu au câștigat harul de a face minuni, așa cum bine știm că a primit și Sfântul Dimitrie cel Nou.
Dumnezeu transmite harul Său nevăzut prin lucruri alese pe care noi le numim „sfințite”. Avem temei de credință în acest sens adevarul revelat de Sfânta Scripură în care citim la 4 Regi 13:21, că Dumnezeu a înviat un mort care a fost atins de osemintele proorocului Elisei. Din Noul Testament, la Luca 10:43-48, aflăm cum o femeie ce fusese îndelung bolnavă a fost tămăduită de „o putere” care a ieșit din Iisus Hristos în momentul în care aceasta s-a atins cu credință de marginea hainei Lui. Cartea Faptele Apostolilor, 5:15-16, ne spune cum doar umbra lui Petru trecând peste cei bolnavi îi făcea sănătoși. De asemenea, în aceiași carte, se arată cum prin simpla atingere a bolnavilor de prosoape sau șorțuri folosite de Sfântul Apostol Pavel „bolile se depărtau de la ei” (Fp. Ap. 19:11-12).
De-a lungul istoriei creștine obiecte care au apartinut sfinților sau chiar lui Hristos Însuși au fost păstrate cu mare cinste fiind considerate facătoare de minuni. Amintesc aici doar Giulgiul din Torino, Sudarium din Oviedo (Nordul Spaniei) și Brâul Maicii Domnului de la Mânăstirea Vatopedu (Muntele Athos), obiecte ce pot fi văzute și venerate de credincioșii de astăzi. Valoarea sentimentală ce o reprezintă aceste obiecte ce au aparținut sfântului nostru se poate înțelege foarte ușor, însă bucuria nu se oprește la uman ci primește valențe duhovnicești mult mai înălțătoare prin credința că natura se sfințește prin bunăvoința lui Dumnezeu adusă în viața noastră de cei bineplăcuți Lui. Ne împărtășim și noi din acest dar în măsura credinței noastre și prin mijlocirea sfăntului pentru noi.
Așadar, este o mare binecuvântare să avem în biserica noastră veșmintele care au acoperit trupul sfințit, nedescompus, izvorâtor de minunată miresmă și har dumnezeiesc, ale sfântului căruia îi purtăm cu pioșenie hramul. Nu doar faptul unicității pe acest continent a unor astfel de odoare ci, mai presus de orice, harul izvorâtor de tămăduire sufletescă și trupească trebuie să ne conștientizeze de minunatul dar primit.
Cu ocazia evenimentului evocat, Înaltpreasinția Sa ne-a adus o părticică din moaștele primului sfânt canonizat pe tărâm american, Sfântul Herman de Alaska. Acesta a fost un călugar din secolul al 18-lea de la Mânăstirea Valaam (Rusia) care împreună cu alți opt călugări a parcurs peste 7000 km pentru ai încreștina pe aleuți. Părticica se află într-o cutie aurită pe masa sfântului altar și va putea fi venerată la ocaziile mari de peste an, cum ar fi zilele de prăznuire ale Sfântului Herman (9 august și 13 decembrie), sau la hramul bisericii noastre (27 octombrie).
Consider primirea acestor acoperăminte și a sfintelor moaște ca fiind cel mai mare eveniment de la inaugurarea locașului nostru. Rămâne doar să apreciem la adevărata valoare ceea ce avem, cerând cu credință ajutor de la Dumnezeu „Cel preamărit întru sfinții Săi” (Tesaloniceni 1:10).

Cu dragoste în Hristos, Pr. Ioan Bogdan