Iisus a răspuns şi i-a zis: "Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică."
(Ioan 4, 13-14)



EN
Home » Fragment din Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Iisus Hristos

Fragment din Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Iisus Hristos

După binecuvântările deosebite de a avea în biserica noastră veșminte care au acoperit trupul sfințit al Părintelui nostru Dimitrie cel Nou și venirea Icoanei Izvorâtoare de Mir din Hawaii, iată că mila lui Dumnezeu se revarsă din nou asupra noastră cu nespusă mărinimie. Cu sinceră emoție vă mărturisesc că mi-am dorit să avem și în biserica noastră, spre închinare moaște de sfinți însemnați, însă nu am îndrăznit niciodată să gândesc că Dumnezeu ne va trimite un fragment din Lemnul sfințit de sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Dumnezeu lucrează prin „aleșii Săi” și atunci când voia Domnului se întâlnește cu strădania omului – în cazul nostru familia Grigore și Adriana Șimon – iată că se pot săvârși minuni.
Acest eveniment mă determină să vă scriu câteva rânduri despre istoria lemnului Sfintei Cruci. Nu se știe cu exactitate ce s-a întâmplat cu crucea lui Iisus după ce a fost pogorât de pe ea și așezat în mormânt. O povestire des întâlnită în Tradiția Bisericii ne spune cum soldații romani ar fi luat crucea lui Iisus împreună cu cele ale celor doi tâlhari răstigniți împreună cu El și le-ar fi aruncat într-un bazin săpat în piatră aproape de locul răstignirii, pe Golgota, care datorită faptului că era considerat „pământ blestemat” a devenit locul de depozitare al gunoaielor cetății Ierusalimului. Cu certitudine, la scurt timp după Pogorârea Sfântului Duh și întemeierea Bisericii, pentru propovăduitorii învățăturii lui Hristos au venit vremuri de persecuții grele și mulți au fugit din Iudeea în ținuturile învecinate, iar în anul 70 (dHr.) romanii au distrus Ierusalimul astfel încât despre Crucea lui Iisus nu s-a mai știut unde a fost depusă. Conștiința primilor creștini a păstrat totuși simbolul crucii ca semn al apartenenței lor la credința în „Hristos cel Răstignit” însemndu-se cu „semnul puterii lui Dumnezeu” (I Cor. 1,23 și 1,18). După aproape trei secole de prigoană severă a creștinilor, Dumnezeu va alege pe împăratul roman Constantin cel Mare sa-I fie slujitor. Acesta, în jurul anului 312, va lepăda credința păgână în urma unor viziuni și semne printre care și vederea pe cer în plină zi a unei cruci luminoase deasupra soarelui cu inscripția: „în acest semn vei birui”. Convins fiind de adevărul credinței în Hristos, Constantin cel Mare va pune semnul crucii pe steagurile de luptă, va da libertate de manifestare cultului creștin în anul 313, iar în anul 326 va sprijini pelerinajul mamei sale Elena la Ierusalim pentru a găsi Sfânta Cruce. După îndelungi cercetări s-au găsit cele trei cruci afectate sever de condițiile în care au stat în pământ un timp atât de îndelungat. Crucea lui Iisus a fost însă ușor indentificată prin faptul că era singura care avea urmele piroanelor cu care a fost răstignit și avea tăblița cu inscripția I.N.R.I. Istorioara ne spune cum Împărăteasa Elena a cerut pentru o deplină convingere a autenticității crucii lui Iisus să fie pe rând așezate crucile peste un mort, care la atingerea cu Sfânta Cruce a înviat. Scriitorii bisericești Ambrozie și Rufinus mărturisesc cum Împărăteasa Elena a trimis părți din Sfânta Cruce la Constantinopol și la Roma. Cea mai mare parte a Crucii a fost păstrată în Basilica „Sfânta Cruce” din Ierusalim unde episcopul Macarie a înălțat-o spre închinarea tuturor în ziua de 14 septembrie, iar mai târziu, în 335, a fost depusă cu mare fast în biserica Sfântului Mormânt, ctitorită de Constantin cel Mare. Surse catolice susțin că în anul 615 perșii au cucerit Ierusalimul și ar fi luat racla cu lemnul Crucii ca pradă de război. Împăratul Heraclie al Bizanțului va reuși în anul 630 să readucă Crucea și să o așeze cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt, fiind din nou înălțată pe data de 14 septembrie. „Aceleaşi surse catolice susţin că urmele acestei părţi din Cruce s-au pierdut definitiv. Relicva, ascunsă în 1009, redescoperită şi reaşezată în Biserica Sfântului Mormânt în 1099 de cruciaţi, a căzut în 1187 în mâinile lui Salladin, pe câmpul de bătălie de la Hattin, unde fusese adusă de episcopul Betleemului, la porunca regelui Ierusalimului, din sfânta relicvă rămânând doar bucăţile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol şi la Roma. În acest al doilea caz, fragmentul din Sfânta Cruce, păstrat în capela Pharos a palatului imperial de pe malul Bosforului, şi celelalte relicve ale Patimilor care se aflau aici au fost achiziţionate între 1241 şi 1242 de către regele Franţei, Ludovic al IX-lea, de la împăratul latin de Constantinopol. Lemnul Sfintei Cruci a fost depus în Sainte Chapelle, în 1248, de unde a dispărut în timpul Revoluţiei franceze… Astăzi, fragmente din lemnul Sfintei Cruci se află la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria, în Grecia, Muntele Athos, Veneţia, în Franţa (Saint Sernin de Toulouse; Capela „La Vraie-Croix“ din Morbihan, Bretania; Anjou), Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul „Sfânta Cruce“ din Liege), Spania (Santo Toribio de Liébana) precum şi în alte biserici şi mănăstiri creştine din lume. Cea mai mare bucată din Sfânta Cruce este păstrată la Mănăstirea Xiropotamou, din Sfântul Munte Athos”
Din data de 16 august 2014 avem și noi, în statul Colorado, un fragment din această Cinstită Cruce. În cadrul slujbei de Vecernie de la ora 6:30PM, în sunet de clopot, cu prapori, cântări și tămâieri am primit în biserică crucea (6cm x 4cm) care conține lemn din Crucea Domnului. Aceasta are aplicat sigiliul papal și este însoțită de certificatul de autenticitate, document în original datat 30 iulie 1852.
Duminică 17 august, imediat după Sfânta Liturghie, a avut loc ceremonia așezării în raclă a Sfintei Cruci. La acestă slujbă specială au fost prezenți mai mulți slujitori printre care și Părintele Protopop Dumitru Păun si Parintele Georgel Oanca, preot ofiter in armata americana.
În cinstea primirii Crucii am facut citirea zilnică în biserică a Acatistului închinat Sfintei Cruci până ce s-au împlinit 40 de acatiste.

Dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale!

Pr. Ioan Bogdan